Megprobaltatas

Cel mai bun kilometru al meu a fost kilometrul 36, unde am alergat cu un pace mediu 5:26 pe mie si am depasit zeci si zeci de concurenti, avand o impresie fantastica despre mine insumi. In rest am mers.
De fapt, nu, nu am mers prea mult, doar in vreo trei-patru randuri, chiar putin, comparand cu Valencia de anul trecut, unde, ohohoo, dar mai bine vedeti aici.
De fapt, nici macar nu a fost cel mai bun kilometru al meu, pentru ca mai am vreo doi cu pace mai bun. Chiar si ultimele sute de metri, unde am sprintat elegant - credeam eu. Pana cand am vazut filmarea de final, despre care as avea de declarat ca ar trebui sa dispara cat mai curand de pe internet. Asta apropo de vlogereala, perfid sugerata de curand.
De fapt, a fost o varza totala, ca si postare asta, singurul lucru bun a fost ca ne-am organizat cursa profi, vineri-duminica, cu cheltuieli decente. Datorita si bunului nostru prieten Romi - o gazda si un ghid deosebit. Poate doar la Istanbul sa fi fost mai profi (sambata-duminica), desi la Budapesta am acordat atentie sporita odihnei dinaintea cursei. Insa nici o cantitate de odihna sau de carboloading - credeti-ma, am incarcat maxim de cateva luni incoace-, nu compenseaza lipsa antrenamentului, ci doar amana momentul disperarii, care de data asta a venit pe la km 27. Totul combinat si cu o accidentare la tendonul lui Ahile, care as dori sa fie scuza mea oficiala, pentru acest maraton, daca sunteti de acord.
Una peste alta, au iesit iar peste patru ore, dar e bine, data viitoare am ca obiectiv doar sa scad sub timpul de anul asta, nu PB, nu nimic. Daca nu reusesc, ma las. Si ma apuc de vlogging, dar nu o sa mai am subiecte.

Nu stiu daca cunoasteti maratonul de la Budapesta, as aminti totusi ca anul acesta a fost a 32-a editie. Au experienta si se cunoaste. Organizare corecta, fara reprosuri. Prezenta de cinci ori mai mare ca la MIB (la maraton); am cam avea ce sa invatam de la vecinii nostri.
Duminica, mai au curse de 10km si 30km. Cea de 30 este interesanta, startul e potrivit astfel incat finalul sa fie comun cu maratonul si se poate incepe intr-un interval de timp astfel incat sa te poti alipi de cine doresti la maraton. Asa cum am facut noi (eu si Narcis) cu Romi. Pentru vreo doi kilometri, apoi el si-a vazut de cursa si noi de ale noastre (chinuri).
Multe intoarceri pe incredere, fara covor de control, n-am vazut fraude. Ne-am gandit la ele, recunosc, dar atat.
Pacerii sunt interesanti la Budapesta. Nu merg constant, ci cu positive split asumat si anuntat pe site. Cu cat timpul vizat e mai mare cu atat positive spilt e mai mare.
Doar la acoperirea foto, posibil sa stea ceva mai prost, nu au un Radu Cristi. Acoperirea mea a fost cam asta:

Zece minus. Ce urmeaza?

Cuvant inainte.

Aceasta relatare ar putea si ar trebui sa fie una foarte scurta. Ea s-ar rezuma la dialogul avut dupa cursa, cu Mircea.

- Salut, cum a fost? intreb eu.

- Salut, a fost foarte bine.

- Cum ai mers?

- 5:09.

- Eu am facut fix cu o ora mai mult, zic eu.

- Aaa, credeam ca esti mai bun.

Nu mai e necesar niciun comentariu, eu fac doua:

Unu: sunt intr-adevar varza.

Doi: se pare ca am o imagine mai buna decat realitatea, ceea ce e acceptabil.

Si cu asta cronica s-a incheiat, va doresc noapte buna.

Pentru insomniaci, ofer un remediu rapid, in randurile ce urmeaza.

Capitolul unu.

Descrierea anosta a cursei.

De obicei nu ma lansez in astfel de descrieri - pe care le consider plictisitoare -, dar hai sa fac o data si treaba asta, poate o sa imi placa. Exista totusi o sansa sa fie utila pentru cei care debuteaza la un maraton montan. Primul sfat pentru acestia este sa faca mai intai crosul - este cursa ideala pentru debut.
Asadar, Ecomarathon este o un maraton montan cu distanta si cu diferenta de nivel, declarate de organizatori, de 42 km si 2400 m. In realitate, numerele se situeaza undeva in jur de 40km si 2100-2200m. Startul se da in Moieciul de Sus, la ora 9 si cursa este compusa din trei bucle, dispuse sub forma unui trifoi. La cros se parcurge doar prima bucla. Dupa fiecare bucla se ajunge la locul de start, ceea ce are numeroase avantaje, printre care as enumarea incurajarile publicului, accesarea efectelor/rezervelor proprii lasate la start si cel putin doua posibilitati de a abandona in zona de plecare, comod, langa pensiune si langa cei dragi, nu la cucurigu, pe cine stie ce coclauri.
Buclele au lungimi apropiate, in jur de 14km. Bucla unu ceva mai putin, bucla doi ceva mai mult si bucla trei chiar mai scurta decat prima. Buclele doi si trei au cate doua urcari mai serioase, bucla unu doar o urcare mai serioasa. De obicei, timpii obtinuti sunt mai buni pe bucla unu, urmeaza trei si apoi doi, care este considerata cea mai grea. Se pot utiliza si bete, doar pe buclele doi si trei.
Punctele de alimentare si de hidratare sunt dispuse corect, personal nu am nevoie sa car apa cu mine la aceasta cursa. Singura sectiune mai delicata ar fi pe bucla 3, unde ultimul punct de hidratare (cu cola, mmm) se afla la cca 8.5km si o ora de final (la un timp total de 6 - 6:15). Din aceasta portiune ramasa, prima parte reprezinta o urcare grea si ultimii 7km sunt in coborare - unde se poate alerga foarte bine.
Recomand studierea cu atentie a prognozei vremii, au fost ani chiar si cu ninsoare.
Numar de participanti: in jur de 700 la fiecare proba.
Recordurile cursei: 3:28 la baieti si 4:08 la fete.
Taxa: 150 lei la maraton si 125 lei la cros.

Capitolui doi.

Doua paragrafe aiurea, in asteptarea rezultatelor.

La aceasta cursa nu am vrut sa ma duc. Nici la Brasov nu am vrut sa ma duc, dar colegii de servici au profitat de faptul ca sunt foarte influentabil si au reusit sa ma convinga sa merg la ambele. Despre Brasov nici nu am scris si nici nu o sa scriu. Doar atat vreau sa spun: granita celor doua ore, perfid setata de stim-noi-cine, a ramas neatinsa si continua sa imi strice, editie de editie, o cursa foarte frumoasa de altfel.
La Ecomarathon am o alta granita, auto-setata, de sase ore, care si ea sta bine mersi neatinsa si cred ca va mai sta ceva anisori. Si nu se poate spune ca nu am incercat! Geluri luate la timp, ajuns odihnit dupa bucla 1, ajuns la 4 ore dupa bucla 2, totul in plan, pana la un moment dat. Se pare ca am facut o singura greseala importanta, nu m-am antrenat suficient.

Capitolul trei. 

Afisarea rezultatelor.

In urma unor deliberari delicate, sunt in masura sa afisez rezultatele, cu mentiunea ca eu zece curat nu dau, ca nimeni nu-i perfect.

Nota -10 (zece minus) se acorda, in ordine aleatoare:

• Lui Mihai pentru ca a revenit spectaculos dupa o cursa in care nu s-a simtit deloc bine. Minus pentru ca n-a avut la el anticarcel. Valoarea si-a spus insa cuvantul pe final si dus a fost.
• Pentru mancarea de la pensiune. Mama cozonacilor, in Simon. Ce ciorba de burta! Ce berbecut! Minus pentru lipsa unui mic dejun foarte matinal, inainte de cursa.
• Lui Laurentiu pentru ca a reusit sa termine in conditii bune, total neantrenat, dupa o accidentare care l-a tinut mult timp pe tusa. Minus pentru ca a riscat o accidentare si mai urata. Dar este tanar si isi permite.
• Vremii. Racorel, inorat, ideal pentru alergat in tricou. Daca era si mai putin noroi, era perfect.
• Lui Petrica pentru ca a scos lejer sub sase ore. Si pentru ca a fost un simpatic cu echipamentul de Polul Nord, purtat pe tot parcursul maratonului. Minus pentru ca se tot da mare, cum ne astepta el pe buturugi, lipsit de motivatie. Noi insa credem, in secret, ca el alearga prea repede si apoi sta sa se odihneasca, iar noua ne spune ca, de fapt, ne asteapta. Dar va rog sa nu ii ziceti asta, ca sa nu se supere.
• Pentru grupul de copii, care, an de an, incurajeza concurentii. Minus doar pentru a fi consecvent (pentru ca eu zece curat nu dau, vezi mai sus) sau pentru ca sigur cel putin unul dintre ei a facut misto de fata pe care o aveam la momentul respectiv (eu unul, sigur as fi facut).

Nota 9 (noua) organizarii.

Organizare buna din toate punctele de vedere. Daca ar fi fost si apa sus la Gutanu ar fi fost de zece (minus, pentru ca zece curat eu nu dau, vezi mai sus).

Nota 8 (opt) pentru cazare.

A fost bine, atmosfera faina, gazde foarte primitoare. Am de obiectat doar impotriva unei saltele cam deselate, unui zgomot permanent toata noaptea (vreo pompa, probabil), impotriva catorva pauni foarte urlatori si unui caine care si-a luat rolul de pazinc de noapte foarte in serios. Doar opt pentru ca sunt carcotas.

Nota 7 (sapte) mie.

Cu indulgenta - ma simt brusc mai generos. Nota nici prea mica, pentru ca am facut PB, nici prea mare, pentru ca nu am scos sub 6 ore, asa cum imi propusesem. Multumit oarecum ca am avut ceva resurse, pentru a alerga pe ultima portiune de asfalt cu sub 4 pe mie. Ca sa nu fiu intrecut de un concurent manat subit de un spirit de competitie de sase ore plus (nu spun concurenta, pentru ca am fost atentionat ca sunt misogin, daca fac asta).

Nota 5 (cinci)  pantofilor mei de alergare.

Saucony Xodus mi-au provocat niste dureri urate la un deget, nu am mai avut asa ceva la nicio cursa de trail pana acum. Nota de trecere, totusi, pentru ca nu mi-a cazut unghia.

Nota 4 (patru) pentru fotogenitatea mea.

Ei bine, nu, contrar opiniei generale, nu faceam pe mine. La o examinare mai atenta se poate descoperi motivul incrancenarii mele. Va las cu bine, sa-l descoperiti singuri.

Epilog?

Am mai comentat pe undeva, nu mai stiu unde, ca toate listele despre orice ar trrebui sa contina zece puncte (nu e ideea mea, recunosc). Vezi cele zece porunci, de exemplu. Nu-s sapte, nu-s unsprezece. Zece suna oficial! Ei bine, am ajuns si eu, cu acest maraton, la cota zece. Maratoane de sosea si trail, la un loc. De fapt zece minus, ca eu zece curat nu dau, ca nimeni nu-i perfect. Ca dovada, primul maraton a fost unul privat.
Cand ma apucasem de chestia asta, imi propusesem sa fac zece maratoane. Acum am o problema: ce urmeaza?

Luati sa va enervati si voi!

Frate, nu mai pot! Peste tot, toata lumea se lauda cu cat de minunat a fost in 2016 si cat de mirifc va fi in 2017. Cui naiba ii pasa de lista ta de concursuri, cu ce pace ai alergat, cate fapte bune ai facut? Sau la ce competitii vrei tu sa te duci, cum vrei sa salvezi tu lumea sau cat de generos vrei sa fii tu?

Omule, eu sunt cateodata mai old-school, cum ii place unui pieten sa imi spuna destul de des, si pe buna dreptate. Dar macar, pe vremea mea, ca sa ma enervez trebuia mai intai sa te cunosc, sa ma intalnesc cu tine in pestera, sa vanam ceva, si de-abia pe urma ma scoteai din sarite. Acum e suficient sa deschid calculatorul si in douazeci de secunde mi-am facut planul de nervi pe care il atingeam intr-un an. Pe vremea  mea. Dar ma adaptez, ce credeati, e randul meu. Se intoarce roata, asa cum imi spunea cand mi-am rupt mana la ultimul meci de fotbal un tip caruia aproape ii crapasem capul - involuntar - cu ocazia altui meci. Dar divaghez, asa ca luati de-aici si postarea mea cu 2016, sa va enervati si voi.

Nenicule, 2016 a fost un an cu premiere pentru mine. Nu premii, nu, sa nu exageram, ci chestii facute pentru prima oara. Pentru ca asta este defectul meu, nu imi place sa ma repet. Au fost niste chestii misto si daca stau sa analizez mai bine cred ca pot spune ca m-au surprins placut unele dintre ele. Cum ar fi:

• A fost frumos la Semi Bucuresti dar parca si mai frumos a fost cand a inotat Tea primii metri singura.
• A fost interesant la Transfier, chiar si cu penele avute, dar parca si mai interesant a fost cand am constatat ca nu prea o mai intrec pe Maria la inot.
• A fost minunat la Tri Challenge Mamaia, chiar daca m-a intercut Petrica in T2, dar parca si mai si a fost cand am constatat ca Tea face glume mai bune ca mine. Stiu, nu e deloc greu asta, dar ma asteptam sa ii ia ceva mai mult ca sa isi dea si ea seama.
• A fost dragut la Crosul Bucuriei, sper sa se tina si la anul, dar parca mai dragut a fost cand am coborat cot la cot cu Maria pe partii negre.
• A fost cool la Semi Lisabona dar parca mai cool a fost sa constat cum Gina s-a tinut de sport tot timpul anului, mai consecvent ca mine.
• A fost bine la maratonul meu secret de la Valencia, despre care nu am spus la nimeni. Chiar va rog sa pastrati secretul. Puteti gasi relatarea aici, dar e secreta, va rog sa nu o cititi. Dar parca mai bine a fost sa vad cum maica-mea isi mai aduce aminte cine sunt.
• A fost misto sa fac un plan de antrenament pentru Ironman dar parca cele mai misto antrenamente tot cele alaturi de prieteni au fost.

Mai tata, de-abia astept sa ma surprinda 2017.

V-am enervat? Perfect.